De peste opt secole, pe teritoriul actualului judet Brasov au locuit si locuiesc sasii populatie de origine germanica - care au contribuit în mod hotarâtor la dezvoltarea acestei regiuni. Colonistii germani au fost atrasi aici de privilegii deosebite care au permis dezvoltarea unor structuri de autoguvernare democratica prin care populatia germana si a putut pastra identitatea nationala de-a lungul secolelor.
Mai întâi au fost colonizate de germani la sfârsitul secolului al XII-lea zonele de nord-vest si de nord ale teritoriului actualului judet Brasov, organizate în cadrul scaunelor sasesti Cincu si Rupea, apartinatoare de "provincia Sibiului". La începutul secolului al XIII-lea, Tara Bârsei a fost conferita ordinului cavalerilor teutoni, care în 14 ani de activitate a ridicat aici cinci cetati pe lânga care a întemeiat 15 localitati. Localitatile întemeiate de sasi prezinta si astazi o structura specifica de urbanism si de arhitectura a caselor si anexelor lor. În secolele urmatoare, sasii au practicat în principal agricultura, dar si mestesugurile si comertul. O dezvoltare deosebita a avut Brasovul , care a devenit cel mai mare centru urban din toata Transilvania, mai ales dupa formarea statelor feudale românesti , cu care practica un comert intens. Mestesugarii de aici sau organizat în bresle, Brasovul fiind "un atelier pentru toate lucrurile".
Viata economica înfloritoare a facut posibila si dezvoltarea culturala, biserica având un rol deosebit în organizarea învatamântului. În secolul al XVI-lea, sasii au adoptat Reforma religioasa, reformatorul sasilor fiind marele umanist brasovean Johannes Honterus (1498-1549). El a reorganizat scoala din Brasov în primul gimnaziu umanist al tarii si a înfiintat prima tipografie din Brasov. O vizita în Brasov aduce un contact direct cu marturiile unei bogate vieti culturale apuse. Statuia lui Johanes Honterus de lânga Biserica Neagra, opera a sculptorului Haaro Magnussen, reda imaginea umanistului conectat la miscarea europeana a ideilor secolului al XVI-lea.
Din cauza pericolului otoman, sasii au construit în jurul bisericilor lor cetati , în Tara Bârsei aflându-se cele mai mari si complexe monumente de acest fel din Transilvania. De asemenea, orasul Brasov a fost înconjurat de un puternic sistem de fortificatii constând din ziduri, turnuri, bastioane, porti si santuri, din care o parte mai exista si astazi drept marturii ale trecutului .
În timpul perioadei iluministe, privilegiile sasilor au fost prima data înlaturate temporar, iar în anul 1876 a fost înlaturata si vechea autonomie administrativa a sasilor. .
In secolul al XIX-lea, în viata economica a zonei, sasii ocupau o pondere importanta, atât în agricultura, care s-a modernizat, cât si în industrie, mai ales în industria usoara si alimentara. De asemenea ei au avut o retea de institutii de credit, "Casa generala de economii din Brasov" (1835) fiind prima banca de pe teritoriul tarii.
A doua jumatate a secolului al XIX-lea este caracterizata prin dezvoltarea multor asociatii sau reuniuni ale sasilor. Brasovul a fost locul de aparitie a unor importante reviste de cultura germane - "Die Karpathen" (1907 - 1914) si "Klingsor" (1924 - 1938) -, având deschidere si legaturi spre culturile româna si maghiara dar si spre cultura europeana.
Dupa 1 Decembrie 1918, sasii transilvaneni s-au integrat în România mare.
