Cele mai vechi urme ale prezentei umane în judetul Brasov dateaza de acum 60.000 de ani. Locuitorii acestor meleaguri au parcurs toate etapele specifice vechilor civilizatii europene. Dintre monumentele antichitatii, cel mai spectaculos este Sanctuarul dacic de la Racos, din pacate greu accesibil astazi pentru turistii curiosi sa-l viziteze. Castrul roman de la Râsnov si cel de la Hoghiz reprezinta vestigii ale frontierei de nord-est a Imperiului Roman care trecea , în veacul al II-lea dupa Cristos, în apropierea municipiului Brasov de astazi. Inscriptia pe piatra descoperita în castrul de la Râsnov pomeneste numele dacic stravechi al localitatii , Cumidava .
Faptul ca romanii au pastrat aceasta denumire este sugestiv pentru reconstituirea modului în care, din romani si daci , s-a plamadit poporul român. Zona depresionara Tara Bârsei avea un rol important în evul mediu prin cele trei puncte strategice care jucau un rol economic, militar sI politic de prim ordin: Cetatea Fagarasului , Castelul Bran si Brasovul Cetatea Fagarasului este locul din care, spune legenda, a plecat Negru Voda sa întemeieze Valahia, tara româneasca de la sud de Carpatii Meridionali. Cetatea si tinutul cunoscut sub numele de Tara Fagarasului au fost, timp îndelungat, un spatiu de continuitate al administratiei românesti dupa obiceiul vechi al pamântului si un punct de sprijin în Transilvania al voievozilor valahi. Castelul Bran a stat de-a lungul timpului straja trecatorii prin care circulau marfurile pe un traseu ce ducea in vest pana în Flandra si Germania, iar în sud si est, în Turcia si Orientul Apropiat. Brasovul a fost atestat documentar in 1235. Cel mai important oras al Transilvaniei în evul mediu, dominând viata economica în secolele XIV-XVI, Brasovul a reprezentat o adevarata placa turnanta a tarilor române , bucurându-se de importante privilegii comerciale acordate de domnii acestora. Brasovul a fost centrul in care se adunau bogatiile vremii, se întâlneau oamenii, se intersectau drumuri si idei. Pozitia geografica privilegiata îl situa înaintea altor orase importante din Transilvania vremii.
Bresle puternice, între care se aflau în frunte aurarii, tesatorii, postavarii, armurierii, fierarii, aramarii si cositorarii, au facut ca Brasovul sa nu ramâna doar un punct al comertului de tranzit, ci si un înfloritor centru mestesugaresc. Locuitorii, harnici si cu gospodari , au construit aici ziduri de cetate si bastioane, turnuri de supraveghere si de paza, depozite si piete, ateliere si pravalii, hanuri, biserici si spitale, toate dupa moda oraselor medievale europene. Incendiul devastator din 1689, când cea mai mare parte a cladirilor din lemn au fost distruse, a lasat în picioare doar putine din constructiile anterioare secolului al XVII-lea. Altele au fost demolate din considerente politico-strategice (Cetatea de pe Tâmpa) sau din ratiuni de dezvoltare edilitara (zidurile din partea de nord a orasului). Cu toate acestea, Brasovul pastreaza si azi un patrimoniu arhitectural vechi care a rezistat timpului : Biserica din cartierul Bartolomeu, una din cele mai vechi cladiri în stil romanic, Biserica Neagra, cea mai mare cladire în stil gotic din sud-estul Europei, bastioane si turnuri precum si fortificatiile de pe laturile de sud si vest ale vechii cetati. Piata veche, cu Casa Sfatului, este cea mai cunoscuta efigie a Brasovului fiind loc preferat de întâlnire si plimbare pentru turisti si localnici. Partea cea mai veche a orasului - Scheii Brasovului - este dominata de silueta zvelta a Bisericii Sf. Nicolae, adevarata catedrala a ortodoxismului, ctitorie a unui sir de voievozi din Tara Româneasca si Moldova. Portile vechi de lemn si troitele de pe înaltimile înconjuratoare dau Scheiului o culoare aparte, unica.
În ,,cetatea"Brasovului, întâlnim azi toate stilurile importante din arhitectura europeana de la Renastere si Baroc la Art Nouveaux, într-o frumoasa simbioza, nealterata de constructiile moderne din partea de est a orasului. În scheii Brasovului s-au plamaduit valori de spiritualitate româneasca, ale caror începuturi trebuie cautate înca de pe vremea geto-dacilor, când la Pietrele lui Solomon, în satul dacic de altadata , supravietuiau dârji stramosii acestor meleaguri. Arheologia si obiceiurile stau marturie pentru îndepartatele vremuri ale continuitatii noastre. În perioada medievala, românii din Schei, cu sprijinul voievozilor de peste munti, au cladit biserica si scoala si au întemeiat un centru de rezistenta spirituala capabil sa reziste tuturor vitregiilor.
Vechii scheieni, care practicau un negot de larg rasunet cu Moldova si Muntenia, dar ajunsesera sa strabata Levantul, Balcanii pâna departe în Siria si Egipt, au protejat prin danii lacasul de cult si învatatura, care astazi a devenit Complexul Muzeal Scheii Brasovului. Biserica Sf. Nicolae este un important ansamblu de arhitectura româneasca din Transilvania.Ortodoxismul românesc îsi gaseste originile în perioada în care s-a format si poporul român în spatiul dacic.
